Cui folosesc procesele intentate de arbitri CCA-ului?

Într-un singur cuvânt, răspunsul ar fi "Nimănui".
În ultima vreme a apărut o adevărat modă de a te adresa instanţei civile pentru decizii ale unor comisii sportive. După părerea mea, cei care apelează la asemenea variante
se pun singuri în afara sistemului şi nu cred că trebuie încurajate astfel de practici. Pe de o parte, justiţia chiar are lucruri mult mai importante de făcut decât să vadă dacă a fost sau nu corect retrogradat un arbitru, iar pe de altă parte, nu ştiu ce cred că vor obţine arbitrii respectivi prin eventuala lor reincludere în lotul din care au fost retrogradaţi. Pentru că riscă să fie reprimiţi în lot, prin hotărârea unei instanţe civile, dar aceiaşi oameni care l-au retrogradat sportiv vor trebui să-l delege... De ce ar delega aceşti oameni un arbitru pe care ei au considerat că trebuie să-l retrogradeze?
Îmi închipui că este destul de greu pentru orice arbitru să accepte o retrogradare. Aproape în toate cazurile, ei nu consideră că au nici o vină... Poate de aici ar trebui începută discuţia...
Scriu aceste rânduri plecând de la o ştire dintr-un cotidian sportiv de astăzi privindu-l pe constănţeanul Gabriel Georgescu, dar aducându-mi aminte şi de situaţia lui Robert Nuţu, prezentată în presa judeţeană zilele trecute.
Comisia Centrală a Arbitrilor condusă de Alexandru Deaconu se vede nevoită astfel să chetuiască timp şi resurse - umane şi materiale - pentru a explica într-o instanţă civilă o astfel de decizie. În acest ritm, vom ajunge cât de curând ca un arbitru să ajungă să explice instanţei de ce a dat un penalty sau de ce a eliminat un jucător! E aceeaşi nebunie!
După părerea mea, nici un arbitru odată retrogradat, dacă s-au respectat toate criteriile din regulamentele CCA, nu ar trebui să mai fie reprimit. Iar dacă, totuşi, o instanţă civilă obligă CCA să-l reprimeasccă în lot, nici o instanţă nu poate obliga CCA să-l delege pe respectivul arbitru! Şi atunci, cui foloseşte?