Amintiri din arbitraj cu... Gheorghe Biziniche (IV)

Fostul arbitru asistent ploieştean Gheorghe Biziniche continuă seria povestirii amintirilor din arbitraj cu un nou episod. Precedentele episoade pe puteţi găsi aici.
Când vântul este aliat...

"Era prin noiembrie '85, la un meci de Divizia C, Laminorul Roman cu o echipă din Fălticeni (nu-mi aduc aminte numele deoarece Fălticeniul este la mai mult de 300 km de Ploieşti şi îi "prindeam" numai în deplasare). Brigada era completată de Valentinaş Istudor (prieten cu mine din anii de liceu şi apoi de familie; despre relaţia noastră putem scrie o carte) şi Aurel Niţu, din Plopeni. Vreme de "nu dădeai nici un câine afară din casă'', lapoviţă, frig şi - atenţie, de reţinut - vânt foarte puternic. La Roman conducător era nea Bucu (om de mare ţinută, prietenul ploieştenilor), pe care noi vroiam să-l "scoatem" câştigător în mod ''inteligent şi discret"). Plănuiesc cu Valentin să stea el la linia de pe atacul gazdelor în prima repriză şi în direcţia ''vântului devastator". Trebuia să îi fac pe gazde să atace cu vântul în prima repriză, erau şi odihniţi şi puteau marca. Las la cabină moneda pentru tragerea la sorţi a terenului la debutul jocului, îi zic lui nea Bucu să-i spună "căpitanului" lor să ia terenul cu vântul în prima repriză şi că am să pitesc fluierul (cum se făcea prin anii '50) în mâna dreaptă. În gura tunelului le zic celor doi "căpitani" că am uitat moneda la cabine şi nu mă mai întorc deoarece sunt... ''superstiţios". Cer să ghicească mâna în care am ascuns fluierul "căpitanului" mai bătrân (cel de la gazde; mă uitasem pe foaia de arbitraj înainte şi văzusem asta), el alege cu vântul în avantaj şi de aici totul a fost foarte simplu. Teren alunecos, vânt foarte puternic, trei şuturi pe spaţiul porţii şi... 3-0 la pauză! Repriza a doua, oaspeţii ''îngheţaţi beton" nu au vrut decât să se termine mai repede. Şi uite aşa se poate ''tranşa învingătorul" de la alegerea terenurilor.
"Peripeţii" cu Lăcătuş

Am să vă povestesc şi câteva păţanii legate de Steaua... Era un joc pe Ghencea, în nocturnă. Lăcătuş ataca pe partea mea, era în formă mare, dar pleca devreme şi îl ''rădeam''. Dupa vreo trei ofsaiduri îmi zice ceva mărunt ''printre dinţi''. Nu mă las mai prejos şi îi răspund. Faza următoare, foarte aproape de mine (la maximum 30cm) pleacă dintr-un mic ofsaid (tot maximum 30cm) Joe Panait. Lăcătuş, care intrase în centru, a văzut bine faza, a sesizat şi-mi reproşează că pe Joe Panait l-am lăsat. Faza rămâne fără rezultat, centrarea lui Joe a fost reluată de Panduru puţin pe lângă poartă. Îi raspund lui Marius (de aici înaintea aveam să ne înţelegem foarte bine) că Joe este de-al meu, din Ploieşti şi d-aia... l-am lăsat!!

A urmat un alt episod... A fost un meci FC Braşov - Steaua, sub Tâmpa. Pe banca oaspeţilor erau Ţiţi Dumitriu, Tică Dănilescu şi Marius Lăcătuş, care... probabil că nu vroia să-i lovescă pe foştii lui colegi. După câteva faze, Zamfirescu centrează la Călin (venise la Steaua de la Universitatea Craiova), acesta pleacă dintr-un ofsaid de aproape 30 cm şi marchează. Eu ridicasem ofsaid şi începe ''recitalul'' lui Ţiţi, singurul care mă aproba fiind Marius Lăcătuş. Meciul s-a terminat 4-1 pentru Steaua şi chiar şi aşa, după meci, la interviul dat Ţiţi a susţinut valabilitatea golului. Acum intervine... Viorel Hizo (cu care mă cunosc din anii '75 de când eram adversari, el la Inter Sibiu, eu la Unirea Alba Iulia) şi la protocol îl aduce pe Marian Olaianos cu o cameră pe care se vede că nu am greşit. A doua zi toate ziarele m-au taxat, dar luni seară la "Procesul Etapei", s-a dat faza şi Tică Dănilescu şi-a cerut scuze. Eu ramăsesem (cum o să se întâmple de multe ori în carieră) cu ziarele, care mă făcuseră... praf!
Cum am ajuns acasă de la un meci de la Constanţa în mai puţin de două ore?!
Meci FC Constanţa - Steaua. Pe litoral, meci uşor şi ne "permitem" în brigadă completă cu Ioan Costin Toma, de la Piatra Neamţ şi Mircea Axente (fost mare fotbalist din echipa de aur a "bătrânei doamne" - UTA) să mergem înainte de meci la o saramură de peşte, la un prieten al fotbalului, Ion Iliuţă în Eforie Nord (prieten bun cu mine, cu Toma, cu regretatul Ica Moga de la Bistriţa, cu nea Jean Pădureanu, etc) şi revenim puţin înainte de debutul partidei. Regretatul Constantin Teaşcă era observator şi intrase deja în panică. Consemnăm la final 5-0 pentru oaspeţi. La Steaua era transferat de curând de la Constanţa Mustacă, un jucător bun, care evoluase bine şi al cărui tată (patron de cârciumă), la final, aduce pentru jucătorii Stelei vreo 5 lăzi de bere. Încheiem formalităţile după meci foarte repede şi în brigadă completă urcăm în avionul Stelei (unul cu bănci laterale ca pentru paraşutişti). Lăcătuş ne tratează şi pe noi din "cinstea" cârciumarului şi ajungem în mai puţin de o oră de la finalul partidei pe aeroportul militar din Otopeni. Plec cu Vivi Răchită (pe vremea aia mai vorbea cu lumea), cu maşina lui adusă de un prieten şi într-o jumătate de oră suntem în Ploieşti. Acasă, nimeni nu m-a crezut că vin de la meci de la Constanţa, pentru că erau mai puţin de două ore de la sfârşitul meciului!!??"
Câteva imagini de la meciul inaugural de pe noua arenă "Ilie Oană"
La solicitarea mea, Gheorghe Biziniche va pune la dispoziţia cititorilor acestui blog şi fotografii din cariera sa, alegând să înceapă cu o amintire foarte dragă: meciul inaugural de pe noua arenă "Ilie Oană", alături de - printre alţii - celebrii Hagi şi Gică Popescu.