Gazeta Sporturilor publică astăzi un material de excepţie despre momentul retragerii din activitatea competiţională a lui
Cristian Balaj, un material care conţine şi o scrisoare deschisă semnată chiar de Cristian Balaj, pe care o redau integral. Pentru că merită! Citind această scrisoare deschisă nu poţi decât să spui: RESPECT, CRISTI BALAJ!
Mă uit la această foaie de ceva timp şi nu ştiu cum să încep. Era mai
uşor cu foile de joc! Mă uit şi nu îmi vine să cred că azi e ziua. ZIUA
în care voi purta pentru ultima oară ecusonul de arbitru. Sună greşit
ecuson, este parte din mine deja. Cum să te desparţi de o parte din
tine?!
Îmi iau fluierul şi intru: ultimele 90 de minute cu prietenul meu de
mână. Îl am din anul 2008. A fost mereu acolo, la succese și eșecuri, la
bine şi mai puţin bine. La Steaua-Dinamo, în Champions League, în toată
lumea. Am o listă atât de mare mulțumiri, că aş umple două stadioane
din ţară.
Dar în primul 11 vreau să îmi exprim recunoștința față de familie: în
special față de mama și tata, tătucu și mami Nuți, Ela, fetele mele -
Aida și Alisa. Nu pot să uit de prietenii mei dragi pentru care omul
Balaj a însemnat mereu mai mult decât arbitrul Balaj. Au fost, sunt și
vor rămâne mereu lângă mine, chiar şi când nocturna se stinge şi
spectatorii pleacă acasă.
Vreau să le mulțumesc tuturor colaboratorilor de la CCA, FRF și LPF,
tuturor oamenilor din fotbal de la care am avut ce învăța. Colegilor
arbitri, alături de care am petrecut clipe de neuitat. Îmi pun mari
speranțe că vor prețui ceea ce am construit împreună. Preşedinţilor de
club cu care am păstrat o relație de respect reciproc. Fiecărui jucător
care a transpirat pe terenul de fotbal alături de mine.
Vreau să le mulțumesc tuturor jurnaliștilor și mărturisesc că am
simțit că m-au răsfățat mai mult decât meritam. Şi mai ales vreau să îţi
mulţumesc ție, dragă suporter de România! Relaţia noastră nu a fost una
de iubire, dar unde în lumea asta există cineva care îl place pe
arbitru?! Dar a fost una de fair play şi pentru asta îţi mulţumesc. Am
remarcat că stadioanele sunt din ce în ce mai goale și îmi pare sincer
rău că te las și eu singur, dragă suporter! Dar nu îţi pierde speranţa.
Şi mai ales iubirea pentru fotbal.
Povestea mea cu fotbalul nu se încheie azi. Aşa cum un suporter nu se
leapădă de iubirea pentru echipa lui când se termină meciul şi se
reîntoarce acasă. Azi doar voi pleca de la stadion, nu şi din fotbal. Și
știu că împreună putem să creştem fotbalul din România. Așa că vreau să
te rog, dragă suporter, să faci ceva pentru mine: să te baţi! Da, să te
baţi.
Ştiu că e anormal ca un arbitru să ceară BĂTAIE, dar eu asta te rog:
să te lupți pentru ce iubeşti, pentru echipa ta, pentru legenda lipită
pe uşa de la cameră, pentru fotbalul la care ții atât de mult. Luptă-te,
respectă şi iubeşte. Şi restul se rezolvă! Mă uit la foaia asta şi nu
mi se mai pare aşa înfricoşător meciul de diseară. Nu e ultima mea
seară. E prima! Prima în care vin lângă tine, în peluza mare a
fotbalului, să cântăm împreună.
Al tău pe viaţă, Cristi Balaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu