Mihai Dinu - "În Palestina îmi lipsesc comentariile pe care le primeam la Cornu după fiecare înfrângere!"

Tânărul tehnician Mihai Dinu s-a remarcat în peisajul fotbalului prahovean prin ambiţia şi perseverenţa cu care a construit o echipă frumoasă, CS Cornu, cu rezultate şi performanţe peste aşteptări. Şi când toată lumea se aştepta mai puţin, spre finalul anului trecut, a ales o ofertă de la o academie de fotbal din Palestina, părăsind gruparea din Cornu şi fotbalul prahovean. Despre viaţa pe un tărâm frumos, dar nesigur, dar şi despre cum se vede fotbalul prahovean din Palestina, Mihai Dinu a acceptat să vorbească în exclusivitate.

Cum îţi merge la academia de fotbal din Palestina?

Multă lume cu care am mai discutat nu prea face diferenţa între Israel şi Palestina. Academia la care lucrez se află în Palestina şi pot spune că de când am ajuns aici viaţa mea s-a schimbat din toate punctele de vedere. Traiul de zi cu zi este mult diferit faţă de ţara noastră, chiar dacă la noi acasă posibilităţile şi oportunităţile sunt mai multe. Aici toată ziua respir doar fotbal, mă trezesc şi adorm cu fotbalul. Îmi place foarte mult ceea ce fac, iar acest lucru mă face să simt că timpul trece mai repede şi cu folos, trecând peste inevitabilul dor faţă de ţară şi prietenii de acasă.

Care este programul unei zile obişnuite la academie?
La academie avem antrenamente vineri, sâmbătă, duminică, luni şi marţi, iar miercuri şi joi avem program de birou, unde facem planurile de antrenament pentru săptămâna următoare. La birou ne petrecem în jur de 6 ore, iar în zilele cu antrenamente începem la 10 şi terminăm la ora 14, cu excepţia zilelor de luni şi marţi, când antrenamentele sunt după-amiază, între orele 17 şi 19. Şi când nu sunt la acest program tot în jurul fotbalului mă învârt, discutând foarte mult cu colegii, cu copiii, urmărind multe meciuri de fotbal.

Care este nivelul fotbalistic de acolo, inclusiv la nivel juvenil?

Nivelul fotbalistic este mult mai scăzut faţă de ceea ce avem în România, însă aici am convingerea că lucrurile se vor schimba destul de repede, pentru că se investeşte foarte mult în toate domeniile, iar centrele de copii şi juniori se bucură de o atenţie specială, ceea ce în România găseşti în foarte puţine locuri.

Ai ieşit în afara academiei? Cum e viaţa de zi cu zi în Palestina?

Pot să spun că am ieşit mai mult în Israel, unde sunt câteva locuri absolut superbe şi încărcate de numeroase semnificaţii. Am fost şi să ne plimbăm şi să mai vizităm câte ceva... Am fost de mai multe ori la Ierusalim, iar în Palestina am fost la Bethleem, chiar înainte de sărbători. Din păcate, zona nu este foarte sigură şi nu ne.am riscat foarte mult, preferând să aloc mai mult timp fotbalului şi activităţii de la academie.

Ce îţi lipseşte cel mai mult?

Poate o să credeţi că glumesc, dar vorbesc extrem de serios. Comentariile care le primeam după fiecare înfrângere a echipei mele. Acele critici, poate uneori răutăcioase, mă ambiţionau să merg mai departe şi să reuşesc.

Apropo de acest critici. Urmăreşti în continuare fotbalul din Prahova? Cum ţi s-a părut prima parte a campionatului Ligii A?

Sigur! Sunt la curent cu aproape toate mişcările din Liga A Prahova deoarece a fost o experienţă extraordinară pentru mine, o experienţă care m-a ajutat enorm să mă maturizez şi să-mi doresc întotdeauna mai mult. A fost o primă parte a campionatului foarte disputată, cu echipe şi jucători foarte buni, ceea ce a făcut să crească în mod evident nivelul competiţiei. Mi-a părut foarte rău să aud că a dispărut echipa din Tufeni, mai ales că aveam o relaţie de prietenie cu cei de acolo, oameni adevăraţi.

Ai ţinut legătura cu foştii tăi jucători sau cu alţi oameni din fotbalul prahovean?

Ţin foarte des legătura cu foştii mei jucători, care mă sună de fiecare dată când au ceva pe suflet, pentru că avem o relaţie extraordinară şi au ştiut că au întotdeaua în mine un om apropiat lor. Am foarte mare încredere în ei că în a doua parte a campionatului vor face o figură mult mai frumoasă şi sper că vor termina pe un loc mult mai bun. Mi-aş mai dori ca nea Nicu Vereu şi Ionuţ Pârvan să simtă mai mult sprijinul conducerii, petru că sunt oamenii care au mincit foarte mult pentru binele clubului din Cornu, inclusiv în momentele grele şi nu au ales să plece chiar dacă aveau această ocazie. Sunt două persoane foarte respectate de tot fotbalul din Prahova şi nu numai, deci şi la Cornu sper să aibă parte de cel puţin acelaşi respect.

Cât mai stai în Palestina? Cât de mult îţi doreşti să te întorci sau vrei să foloseşti această experienţă pentru a te propulsa la un nivel mai înalt?

Mai am contract până în luna iunie aici şi vreau să-l duc la bun sfârşit. Apoi voi vedea ce îmi rezervă viitorul şi consider că ar fi prematur să mă pronunţ. La Cornu m-am simţit bine şi cu mare plăcere voi reveni când va fi nevoie pentru că am întâlnit oameni deosebiţi, carec în momentul în care îşi dădeau cuvântul, aveai certitudinea că ceea ce au promis va fi şi îndeplinit. Însă, recunosc, vreau mai mult şi de la cariera mea. Vreau să îmi termin studiile de la Şcoala de Antrenori, să obţin licenţa A UEFA, după care cred că voi avea speranţe la mai mult.