Despre arbitraj și experiența UEFA cu Marius Beudeanu, singurul instructor UEFA din România

În momentul de față, România are un singur instructor UEFA pentru arbitri asistenți. Numele acestuia este Marius Beudeanu, locuiește la Brașov și s-a aflat pe lista arbitrilor asistenți internaționali timp de 4 ani, începând din 1998. Despre arbitraj, despre cum este văzut arbitrajul românesc la UEFA și multe altele, Beudeanu a acceptat să discute în exclusivitate cu SportCâmpina, într-un amplu interviu pe care vi-l prezint în continuare.

Domnule Beudeanu, cum ați devenit arbitru și ce înseamnă arbitrajul pentru dvs?

Am devenit arbitru pentru că nu am fost un foarte bun fotbalist. Jucam la echipa de juniori II a clubului Tractorul Brașov, iar antrenorul i-a spus tatălui meu că sunt șanse minime să ajung fotbalist. Atunci, tatăl meu mi-a recomandat să las fotbalul și să pun mâna serios pe carte. Dar pentru că nu am putut sta deoparte de fotbal, microbul fiind foarte puternic, în facultate, la 23 de ani am absolvit cursurile școlii de arbitri, urcând apoi pas cu pas în carieră până la Divizia A în 1996 și pe lista FIFA, în 1998, rămânând pe lista arbitrilor asistenți internaționali timp de 4 ani. Am arbitrat 16 meciuri internaționale, făcând brigadă cu Anton Heleșteanu, Marcel Lică, Viorel Anghelinei și Alexandru Tudor, acesta fiind la momentul respectiv în primul său an pe lista FIFA. Ce înseamnă arbitrajul pentru mine?

Arbitrajul trebuie să fie o profesiune de credință și să-i fi dedicat 100%, altfel mai bine renunți. Trebuie să faci totul cu pasiune, cu dedicație, iar satisfacțiile vor fi pe măsură. Pentru mine arbitrajul a fost prioritatea numărul 1 în viața mea. Eu în toată cariera mea, n-am avut sâmbătă, n-am avut duminică și nu am mers la multe nunți, petreceri sau cumetrii în familie sau printre prieteni, dar nu am regretat nici un moment. Eu nu am avut niciodată cerere de indisponibilitate! Pentru a ajunge la un nivel înalt, arbitrajului trebuie să-i fi dedicat 100%. Arbitrajul a fost pentru mine prioritatea numărul unu, numărul doi, numărul trei!

Amintirea primirii ecusonului FIFA și șansa numită UEFA

Alături de olandezul Jaap Uilenberg

Care este cea mai frumoasă amintire a carierei dvs de arbitru?

Cel mai frumos moment a fost fără îndoială primirea ecusonului FIFA. Este dezideratul suprem al oricărui arbitru, iar acel moment a fost satisfacția mea supremă și o încununare a unei munci și a unei pasiuni de o viață. De departe a fost cel mai frumos moment...

După retragerea din activitatea de arbitru ați devenit observator, iar acum sunteți instructor UEFA. Ce înseamnă acest lucru pentru dvs?

Și ca arbitru și ca observator am pornit de jos. După ce m-am retras din arbitraj, am devenit observator la Liga a treia, apoi la a doua și apoi în primul eșalon. Am vrut să parcurg fiecare treaptă pentru că așa mi s-a părut mie normal. Este foarte greu să devii observator la același nivel la care ai arbitrat imediat după ce te-ai retras, pentru că este dificil și delicat să evaluezi performanța colegilor tăi de până cu 2-3 luni în urmă. Cred că este benefic pentru toată lumea ca un observator să-și înceapă activitatea de la un eșalon inferior celui în care și-a încheiat cariera de arbitru. În vara anului 2011, președintele de atunci al CCA, Vasile Avram, care mă cunoaște bine și îmi știe posibilitățile și pasiunea pentru arbitraj, m-a inclus pe lista observatorilor pentru prima ligă. Cam în același timp s-a ivit o posibilitate: UEFA a solicitat pentru debutul programului CORE, dedicat tinerelor talente care nu sunt pe lista FIFA, o brigadă completă, precum și un instructor pentru arbitri și unul pentru arbitri asistenți. CCA a desemnat brigada Radu Petrescu, Valentin Avram, Andrei Constantinescu, pe Constantin Zotta ca instructor pentru arbitri și pe mine ca instructor pentru arbitri asistenți. Toți am absolvit prima ediție a acestui curs, devenind instructor UEFA. Acest program CORE dedicat tinerelor talente a fost promovat de Yvan Cornu, care acum s-a retras din cauze medicale, acum fiind coordonat de britanicul David Elleray. În plus, am avut șansa ca în anul 2011 să fiu desemnat de FRF ca responsabil pentru coordonarea arbitrilor la turneul final al Campionatului European Juniori sub 19 ani. Am stat 22 de zile la Crowne Plaza din București, alături de Elleray, de Vassaras, de Josef Marko, de Aron Schimdhuber și de toți ceilalți oficiali. Acel turneu final m-a ajutat foarte mult în sudarea relațiilor din anturajul oficialilor UEFA. Apoi, după primul curs CORE, UEFA m-a nominalizat să particip la 3 astfel de cursuri, în martie anul trecut primind din partea marelui Collina o diplomă. A fost un alt moment memorabil, pentru că nu este puțin lucru să primești o diplomă UEFA din partea marelui Collina!

La CE under 19, din România 2011

”În Europa stăm foarte bine”

Care considerați că este locul arbitrajului românesc în Europa la momentul actual?

Eu spun că în Europa stăm foarte bine. Calitatea arbitrajului românesc este mult peste media europeană și credeți-mă chiar știu ce spun, după ce am participat la aceste cursuri UEFA. Sigur, exceptând marile puteri ale Europei (Anglia, Italia, Spania, Germania), unde arbitrajul este chiar o știință. O dovadă că arbitrajul românesc este bine văzut în Europa este promovarea lui Ovidiu Hațegan în Elite Development și nu sunt multe țări care se pot lăuda cu o prezență la un astfel de nivel. De asemenea, am discutat mult cu membrii Comisiei de Arbitri UEFA și am auzit cuvinte foarte frumoase și despre Cristian Balaj și Alexandru Tudor, ambii aflându-se în First Category. Ambii au avut un ghinion teribil la meciuri importante pentru cariera lor, înșiși oficiali ai UEFA recunoscându-mi marea lor neșansă. Totuși, atât Balaj, cât și Tudor rămân doi arbitri de mare încredere în Europa.

Pe malul lacului Geneva, alături de alți instructori

Ce șanse are Ovidiu Hațegan să ajungă la EURO 2016?

Hațegan are avantajul tinereții și al faptului că este foarte apreciat de Collina. De asemenea, a făcut o impresie bună altor nume importante – Rosetti sau Hugh Dallas. Hațegan trebuie să știe că greul de-abia acum începe pentru el, pentru că va avea observatori aproape exclusiv din rândul membrilor marcanți ai Comisiei de Arbitri UEFA, iar exigențele sunt tot mai mari. Practic, trebuie să se comporte fără greșeală. În privința turneului final al EURO 2016, pe de o parte va fi destul de greu, pentru că trebuie ca unul dintre arbitrii din Elite să greșească grav și să-și piardă susținerea pentru a putea promova un alt arbitru din Elite Development. Hațegan are atu-ul tinereții, precum și al faptului că la acel turneu final european va participa un număr destul de mare de arbitri. Oricum, eu îi doresc din tot sufletul să ajungă la EURO 2016!

Certitudinea Nica și potențialul Illyeș

În măsura în care cunoașteți arbitrajul prahovean, care considerați că este locul său în arbitrajul românesc?
Îmi este destul de greu să spun, pentru că nu cunosc în detaliu activitatea Comisiei din Prahova. Sigur, există o certitudine – Cristian Nica, un asistent FIFA despre care nu mai este nimic de spus. Îmi aduc aminte că am văzut un arbitru din Prahova care mi-a plăcut – Adrian Illyeș. Chiar l-am observat la un meci la Constanța, mi-a plăcut, apoi a fost promovat, dar a avut neșansă, o conjunctură nefavorabilă, fiind delegat la un meci la Dinamo, un meci considerat ușor, dar care a fost destul de greu și în care au fost niște erori. Cu toate acestea, consider că are potențial și poate fi un arbitru de perspectivă pentru Liga I.

Alături de rusul Zuev și brigada din Serbia. Elveția, martie 2012

Conflictul cu Crăciunescu l-a scos de pe lista observatorilor din Liga I

Aș vrea să abordăm și un subiect mai delicat pentru dvs. Deși sunteți instructor UEFA, nu sunteți observator în prima ligă. Cum se poate așa ceva?

Da, din păcate, aveți dreptate... Este una dintre insatisfacțiile mele. Consider că aș fi putut fi util ca observator în prima ligă, pentru că experiența mea ca arbitru, dar și ca instructor UEFA, la aceste cursuri, ar fi putut aduce un plus în pregătirea arbitrilor. Totul a pornit de la un conflict pe care l-am avut cu Ion Crăciunescu, atunci când aceste deținea funcția de președinte al Comisiei Centrale, și pur și simplu m-a scos de pe lista observatorilor. După venirea lui Sandu Deaconu în fruntea CCA am încercat o discuție, dar mi s-a părut că a evitat elegant subiectul. Ulterior, mi s-a spus că listele cu observatori se stabilesc la începutul campionatului și nu mai pot fi modificate pentru că s-ar crea un precedent. Totuși, cred că situația mea era una specială, pentru că nu mai există nici un alt instructor UEFA în România în acest moment. Oricum, situația mea este cunoscută la UEFA, acolo unde una dintre regulile de bază este că nu ai voie să dezinformezi. Când m-au întrebat dacă experiența mea este folosită în țară, le-am spus că nu și au fost surprinși. Chiar cu prilejul finalei Europa League știu că un oficial al UEFA l-a chestionat pe Crăciunescu pe marginea acestui subiect. Sincer, aș vrea și eu un răspuns ferm din partea actualei conduceri a CCA! Oricum, intenționez să mai discut acest subiect cu Patrițiu Abrudan, care are un cuvânt greu de spus și pe care îl respect foarte mult și cred că lucrurile vor intra pe un făgaș normal.

Lângă Elleray la fotografia de grup. Elveția, martie 2012

Milioanele de euro de la UEFA, cauza presiunii cluburilor asupra arbitrilor

Ce considerați că ar trebui făcut pentru îmbunătățirea imaginii arbirajului românesc și o mai bună reprezentare internațională?

Pe plan internațional eu spun că stăm destul de bine. Avem un arbitru în Elite Development, doi în First Category și tot câte doi în următoarele două categorii. Pe plan intern problemele sunt cunoscute și destul de delicate. Schimbările repetate și cu accente chiar violente din fruntea CCA, acuzele adresate unor arbitri de top, toate acestea au creat o stare de spirit nefavorabilă. Miza o reprezintă zecile de milioane de euro de la UEFA. Starea de pauperizare face ca acești bani, pe care îi primesc echipele prezente în Champions League, dar și în Europa League, să reprezinte o gură de oxigen sau chiar asigurarea bugetului pentru următorii ani. În nebunia aceasta te legi de orice și cel mai ușor este să acuzi arbitrajul, să încerci să pui presiune atât pe arbitri, cât și pe cei din CCA. Așa înțeleg unii conducători să-și facă strategia unor jocuri.

La Grenoble, alături de ruzul Zuev și brigada din Kazahstan

UEFA ar putea finanța dezvoltarea arbitrajului românesc, dar este nevoie de proiecte serioase

Care ar fi principalele probleme pe care le-ați identificat dvs în dezvoltarea arbitrajului românesc?

Consider că CCA poate face mai mult în procesul de instruire a arbitrilor. Eu chiar am niște proiecte, inspirate și din experiența acestor cursuri UEFA. Din păcate, nu am văzut nici un proiect pentru dezvoltarea arbitrajului din septembrie și până acum, deși eu am mare încredere în Sandu Deaconu. În cadrul Convenției UEFA, fiecare comisie de arbitri din țările europene primește o sumă de bani, vreo 80.000 euro. În afara acestora, se mai pot accesa fonduri pentru proiecte concrete. Eu chiar am discutat în cadrul cursurilor cu oficiali ai Comisiei de Arbitri UEFA, care mi-au spus că se pot găsi soluții de finanțare, dar trebuie venit cu un proiect, prezentat la nivel european, nu cum am auzit că a fost la cursul de la Govora de anul trecut pentru arbitrii din liga a patra, unde s-au citit niște teme de pe o foaie A4! Bineînțeles, la UEFA trebuie să ai și o intrare, dar sunt convins că un proiect prezentat la cel mai înalt nivel, ar putea aduce fonduri importante pentru dezvoltarea arbitrajului românesc. Apoi, loturile interne sunt supradimensionate și se diminuează valoarea, pentru că un arbitru ajunge să conducă doar câteva partide pe tur și alte câteva în retur. Arbitrând foarte puțin, un arbitru, mai ales unul tânăr, nu poate progresa. Ar trebui făcută o altă eșalonare a arbitrilor, inclusiv în cadrul fiecărui lot și sunt convins că un număr mai mare de meciuri pentru fiecare arbitru va duce la o creștere a calității prestațiilor acestora. Și este doar un exemplu... V-am spus am câteva proiecte, unele idei discutându-le inclusiv la UEFA, dar vă rog să-mi permiteți să nu le fac publice, cel puțin deocamdată.

Ce sfat dați unui tânăr care vrea să devină arbitru?
I-aș spune că dacă îi place arbitrajul are nevoie de pasiune maximă, devotament 100%, să știe că sunt și multe greutăți, dar trăirile sunt intense, satisfacțiile incomensurabile. Arbitrajul îți poate aduce și notorietate, și bani, pentru că acum baremurile sunt la un nivel acceptabil pentru România, dar trebuie multă muncă și o participare afectivă și efectivă de 100%.

Vă mulțumesc foarte mult!

Cu multă plăcere!