Amintiri din arbitraj cu... Gheorghe Biziniche (XIV)

Continui seria episoadelor cu amintiri din arbitraj cu o poveste legată de un arbitru sărbătorit astăzi, de Sf. Ioan - Ioan Danciu.

"În viaţă, şi mai cu seamă în fotbal, nu poţi să ai numai prieteni sau oameni care să te aprobe şi aprecieze.

Vreau să menţionez că am preferat să amintesc în mare parte momentele relativ plăcute din cariera mea.

Am să redau în episoadele viitoare şi momente mai puţin plăcute din activitatea de arbitraj, cât şi momente legate de fotbal din perioada de după (contractul prin care fostul fotbalist petrolist Chiriţă m-a înşelat cu o mare sumă de bani).

Pentru cine nu ştie, fac parte dintr-o familie de oameni de fotbal, tatăl meu a fost conducător timp de 10 ani (1953-1963)  la MARELE PETROLUL, care a câştigat două campionate şi o cupă a României.

Eu am jucat fotbal la piticii, juniorii şi tineretul Petrolului (1965-1972), toate aceste afirmaţii pot fi găsite în statisticile existente.

Am făcut arbitraj din plăcere, pasiune şi iubire de fotbal (cine mă cunoaşte ştie că nu m-am îmbogăţit ca alţii de pe urma acestei activitatăţi).

Arbitrajul a fost şi o recreere, eu lucrând mulţi ani în condiţii grele, mediu toxic (am silicoză gradul 1 dovedită cu acte), în marea Uzină 1 Mai Ploieşti, în Oţelărie. Am fost şef de atelier îm cel mai greu sector (asamblarea şi turnarea formelor din oţel), unde timp de trei ani am prestat funcţia şi nu am fost retribuit pentru că nu vroiam să fiu membru de partid.

În acest sector am şi un brevet de invenţie (foto dreapta) şi am realizat piesele pentru cea mai mare (şi singura) instalaţie de foraj din lume - F900 - printre puţinele făcute în primii ani după revoluţie, aceasta pentru că au avut grijă să termine una dintre cele mai mari uzine din lume producătoare de utilaj petrolier. 

O poveste cu Danciu şi fostul şef al arbitrilor, dl. Gherghe

Astăzi este Sf. Ioan şi mi-am amintit de vechiul meu prieten Ion Danciu. Într-o miercuri, pe 16 iunie 1993 primim delegare la meciul Farul Constanţa - Universitatea Cluj-Napoca, în brigada Ion Danciu (foto stânga) - Valeriu Banu, Gheorghe Biziniche, observator - şeful onorific al Comisiei Centrale a Arbitrilor, George N. Gherghe (dacă mai trăia pe 4 ianuarie ar fi împlinit 94 de ani).

Plecăm cu maşina lui Banu din Ploieşti, mergem la Bucureşti de unde îi luăm pe Danciu şi Gherghe. Şeful nostru ne roagă să facem un mic ocol până în comuna Pietroiu, judeţul Călăraşi, unde locuia sora lui, pe care nu o văzuse de mult timp. Situaţie inedită în care ne găseam, mai ales că doamna foarte ospitalieră ne-a aşezat imediat la masă foarte bucuroasă de vizită (ambii făceau parte dintr-o familie veche şi înstărită din zonă).

Seara, protocolul îl face Jean Garabet la barul Melody din Mamaia. Neaşteptat pentru noi, pe la ora 23, dl. Gherghe văzând ca ne purtam serios, ne propune să mai rămânem în aceiaşi formulă, mai ales că meciul era a doua zi după-masă.

A doua zi meciul a fost la discreţia gazdelor (scor 3-1 pentru Farul), dar are un final interesant. Era prin minutul 70 când a început o ploaie torenţială. Pe partea mea, Marcel Coraş este faultat pe terenul umed la aproximativ 20cm de linia suprafeţei de pedeapsă, căderea având loc în careu. Danciu opreşte jocul şi în deplasare spre careu acordă penalti. În primul moment îi fac semn lui Ion că a fost în afara careului, el nu mă observă şi atunci am început să-l strig cam tare (nu existau atunci sisteme de comunicaţie) şi a revenit asupra deciziei. 

După lovitura liberă nematerializată, Ion opreşte jocul şi solicită gazdelor să refacă marcajele terenului. Gazdele refac numai limitele careului oaspeţilor. La terminarea partidei, în drum spre cabine îi zic lui Danciu că o sa fie întrebat de ce a trasat un singur careu  şi va putea să motiveze că a considerat că acolo se desfăşura finalul jocului. Cum ajungem în cabină, dl. Gherghe (foto dreapta) îl întreabă exact despre acest lucru. Eu cu Banu zâmbim, iar Ion, uitându-se la noi, îi dă răspunsul pe care il sugerasem eu. Dl. Gherghe a apreciat ca pertinentă şi corectă explicaţia lui Danciu.

După meci, la masă, observatorul îmi reproşează că nu l-am ajutat pe Danciu la faza cu pricina, întorcându-mă cu corpul spre fanion sau spre centrul terenului, funcţie de locul incorectitudinii, aşa cum erau recomandările CCA. Şi îmi spune că îmi va diminua nota. Acum intervine Danciu şi îi zice: "Ce să se mai întoarcă domne, că a strigat la mine cât a putut el de tare, iar fără intervenţia lui eu acordam penalty". În faţa acestei situaţii, dl. Gherghe a revizuit nota pe care urma să mi-o acorde şi a apreciat colegialitate dintre noi. Seara am rămas în aceiaşi formulă la Constanţa, iar a doua zi am refăcut traseul de la sosire, cu o nouă oprire la Pietroiu, apoi la Bucureşti în fine la Ploieşti. O deplasare deosebit de frumoasă, memorabilă, cu un altfel de preşedinte de arbitri.

La mulţi ani, IOANE, de două ori (pentru ziua de naştere şi de Sf. Ioan)!"