Am aflat cum "stau lucrurile" cu terenul Petrol! Pe bune?!

Scriu despre baza sportivă de la Căminul Petrol de foarte mulţi ani... De modernizarea ei, de cel puţin 3 ani, de când se bat unii cu pumnul în piept că "pentru binele Câmpinei" vor modernizarea acestei baze... Şi după toate acestea, după multele nereguli, după ce "iniţiatorii" au stat "pitiţi" vreme îndelungată atunci când dezvăluiam dedesubturile liberale ale firmei care a câştigat "licitaţia" şi a făcut un proiect din birou, fără a se deplasa măcar până la Câmpina, ei bine, după toate acestea, apare astăzi un personaj care spune "Aşa stau lucrurile", de parcă ar deţine adevărul absolut. Aşa o fi... Este vorba de consilierul liberal (nereformat!) Florin Frăţilă, care publică astăzi în "Oglinda" un material intitulat chiar "Aşa stau lucrurile". Şi fiindcă aici sunt mult mai mulţi cititori decât are ziarul său, şi pentru că eu cred că se impune aflarea adevărului despre această investiţie de 9 miliarde lei vechi, voi comenta câteva pasaje din materialul kilometric şi voi pune câteva întrebări să vedem dacă "aşa stau lucrurile".

Încă de la început, în anul 2012, proiectul a fost ţinta tuturor “tălpilor” posibile şi a insinuărilor nefondate, numai pentru faptul că iniţiatorii săi liberali, eu şi V. Guran, am cerut imperios modernizarea bazelor sportive câmpinene. Nou veniţi în administraţie, îi deranjam cu pretenţiile noastre atât pe aliaţii de atunci din USL, cât şi pe opozanţii din PDL, care nu aveau niciun chef să ridice mingea la fileu unor competitori politici de pe urma cărora pătimiseră în anul electoral abia încheiat. Cu toate acestea, în urma unor negocieri politice dure, am obţinut finanţarea pentru primul proiect.

Florin Frăţilă afirmă cu subiect şi predicat, fără echivoc, că a obţinut finanţarea (cam piperată) de 9 miliarde lei vechi în urma unor negocieri politice dure. Întrebarea este: ne poate spune ce a oferit la schimb, pentru că într-o negociere trebuie să mai şi cedezi? Şi schimbul l-a asigurat el, Florin Frăţilă, sau deputatul Virgil Guran?

La începutul lui 2013, după luni de zile de insistenţe şi negocieri, au demarat procedurile legale de atribuire a acestei lucrări publice şi odată cu ele un adevărat calvar. Au urmat alte luni în care s-au întocmit, cu viteza melcului, documentaţiile necesare şi în care s-au găsit ofertanţi cu expertiză în astfel de investiţii. Vara trecea şi proiectul era încă blocat între proceduri, hârtii şi formalităţi. Nimeni nu se grăbea şi mai mult de atât se simţeau tot mai apăsat “tălpile”. Abia toamna, târziu, s-au desţelenit lucrurile, atunci când vremea devenea potrivnică unor asemenea lucrări. Peste toate astea aveam să constatăm curând că proiectantul angajat să ofere soluţii constructorului era un novice şi asta a fost bomboana pe colivă.

Problema aici este foarte simplă: lucrarea nu s-a făcut pe baza proiectului care a fost plătit! Ştie Frăţilă acest lucru? Dar Guran? Şi cine cred ei că este răspunzător?

Anul 2013 se încheia fără nimic concret. Ba, mai mult, prin presă se vehiculau tot felul de zvonuri, dovedite ulterior a fi fost nefondate, cum că anumiţi lideri liberali ar avea strânse legături cu firma constructoare.

Noi am fost singurii care am scris despre acest subiect. Nu au fost "zvonuri", ci fapte, probate cu documente şi cu faptul că lucrarea a fost câştigată de firma fiului şefului PNL Argeş! Chiar vreţi să reluăm povestea? Întrebarea pentru Frăţilă este: cum şi cine a dovedit vreodată că relaţiile firmei respective cu liberalii nu sunt adevărate? Şi la acest capitol nu vreau să fac referire la discuţia privată pe care am avut-o la momentul respectiv cu Florin Frăţilă. Aştept, dacă este cu adevărat corect, să spună el ceea ce mi-a spus şi atunci! În privat!

În primăvara lui 2014 au început, în sfârşit, lucrările şi odată cu ele o întreagă nebunie. Mergeam aproape zilnic să văd cum se mişcă treaba. În scurt timp au reînceput problemele.

Era chiar deranjant să vezi doi dintre cei mai apropiaţi consilieri locali faţă de Virgil Guran la momentul respectiv, cum se băgau în seamă şi-şi făceau drum zi de zi, pozându-se la... obiectivul de investiţii. Când au început problemele sau lucrurile nu mai erau în regulă, nu mai era treaba lor! Tipic!
Apoi, se mai vorbeşte despre multe alte lucruri... unele fără nici o noimă, unele care ţin doar de orgoliul personal... În fine.  Însă rămân nişte întrebări...
Cât a fost comisionul la această lucrare, cine l-a împărţit şi cui?
Cine este vinovat că nici în momentul de faţă terenul nu poate fi închiriat?
Cine este vinovat pentru că investiţia nu are... autorizaţie de construire?
Există avizul Ministerului Educaţiei pentru o asemenea investiţie pe un teren care aparţine unei instituţii de învăţământ?
Cine este vinovat că lucrarea realizată nu este cea din proiect? Cine a insistat să fie plătit proiectantul, deşi lucrarea sa nu s-a putut pune în practică?
Şi apropo de răspunsurile pe care le aştept, fiţi bărbaţi şi nu vă ascundeţi sub sintagma "nu e treaba mea", pentru că de prea multe ori apar oameni care se socotesc abili (inclusiv din punct de vedere politic) şi care atunci când este un lucru bun ies în faţă să culeagă laurii, iar când este vreo problemă se pitesc şi arată cu degetul întotdeauna spre alţii!