Un punct de vedere interesant asupra arbitrajului prahovean

Am primit un articol foarte interesant de la un om din fotbalul prahovean, care mi-a prezentat un punct de vedere - pe care l-am considerat foarte pertinent – despre arbitrajul din judeţul nostru. Firesc, din păcate, omul doreşte să-şi păstreze anonimatul, tocmai pentru ca echipa la care lucrează să nu aibă de suferit. L-am înţeles şi public articolul foarte interesant.
De ceva vreme sunt conectat în lumea fotbalului prahovean şi am avut ocazia să văd îndeaproape destul de multe arbitraje. Am lecturat zilele trecute un material pe tema rezultatelor concursului de promovare în Liga A a judeţului.
Pentru juniorii arbitrajului nu există nici o motivaţie
Într-adevăr, rezultate modeste, chiar slabe. O posibilă explicaţie poate fi şi lipsa unui program de pregătire, a unei echipe de “mentori”, care să monitorizeze activitatea şi pregătirea tinerilor arbitri care se prezintă la concursuri. Pentru ei, pentru juniorii arbitrajului, nu există nimic încurajator, nimic motivant, nimic care să-i stimuleze, să creeze concurenţă şi să asimileze cât mai temeinic cunoştinţe şi experienţă în domeniu.

Pur şi simplu, înclin să cred că nu se doreşte acest lucru din partea conducerii CJA. Un arbitru se formează greu, dar la 16-18-20 ani există un entuziasm care, dacă există bunăvoinţă, pricepere, aplecare din partea celor care se ocupă, măcar declarativ prin funcţiile pe care le au, de arbitrajul prahovean, acest entuziasm poate fi valorificat.

Deaconu nu are echipă!
Marian Deaconu a fost un arbitru bun, disciplinat, modest (ca trăsătura de caracter), dar ca manager al comunităţii de arbitri din Prahova se dovedeşte a fi o persoană lipsită de veleităţile necesare, de o pregătirea psihologică, incapabil de a avea o strategie pe termen scurt şi mediu, o viziune a perspectivei, o abordare raţională, “dedicată” acolo unde este cazul, în scopul de a obţine cele mai bune performanţe cu “materia primă” pe care o are pe mână. De altfel, chiar pregătirea sa teoretică pare a nu fi la cel mai înalt standard, în condiţiile în care a simţit nevoia de a aduce un lector de la Constanţa (??), pe care l-a recomandat ca fiind “mai bine pregătit, care este la zi cu tot ce apare în materie de arbitraj”. Cum adică? Există unul mai “împărat” decât… Împăratul? Şi-apoi, această persoană de ce ar fi “mai la zi”? Stă la masă cu Platini şi şlefuiesc ei doi împreună Legile jocului? Personal, credeam că un preşedinte de CJA trebuie să fie cel mai bine pregătit în domeniu, să poată prezenta diferite teme, să aibă o “înălţime” de la care să poată face faţă unei testări, dar mai mult decât orice, să poată transmite el mai departe, celor aflaţi la început de drum sau în primii ani de activitate, toată informaţa necesară pentru a putea performa. Nu este suficient ca o dată la trei luni să aduci un fost arbitru – şi acela din alt judeţ – pentru a vorbi audienţei pe diferite teme tehnice. În primul rând, mi s-ar fi părut normal ca Marian Deaconu să îşi formeze o echipă de mentori, oameni care să poată susţine diferite teme, să poată observa cu obiectivitate arbitrii tineri, să le dea sfaturi şi să-i mobilizeze în pregătirea pentru examenele pe care le au de susţinut. Consider că aceasta este o deficienţă majoră si, din păcate, în cei doi ani ai actualului mandat de preşedinte, nu am văzut nici o preocupare în acest sens. Repet, nu este suficient să “îndosariezi” nişte rezultate într-un tabel sau să stai cu cronometrul în mână la testele fizice, altfel spus… să aduni mere cu pere, făcând clasamente care nu ajută la nimic atâta timp cât ele nu stârnesc o competiţie benefică.
“Împăratu’” preferă să meargă pe mâna “senatorilor de drept”
Pe de altă parte, în ultima vreme, fostul arbitru – toată stima pentru activitatea avută la cel mai înalt nivel naţional, pare să-şi fi pierdut doza de “echidistanţă” pe care ştiam că o are. În ziua de azi, este greu să te impui la nivelul judeţului, atâta timp cât sunt în activitate nişte “veterani”. La 16 ani, un tânăr arbitru îşi pune întrebarea cum va putea promova şi arbitra când lotul de arbitri are câţiva senatori de drept care sunt în graţiile preşedintelui Marian Deaconu? Aici apare acea lipsă de echidistanţă, pe care o aminteam: în încercarea de a te “proteja”, este mai comod să acoperi meciurile de la Liga A cu arbitrii cu experientaţă şi chiar, glumind puţin, “matusalemici” în arbitraj, precum Ionuţ Neagu, Doralin Bârziloiu sau Viorel Căunei, dar şi alţii care… ”şi-au mâncat mălaiul” şi au cam spus ce au avut de spus în materie de arbitraj. Poate este timpul să lăsăm meciurile pe mâna arbitrilor de lot (atunci când aceştia nu sunt delegaţi la divizie) pentru a fi în priză în permanenţă, sau a tinerilor care au o perspectivă de promovare. Până şi tizul de la conducerea CCA a mai renunţat la delegările obsesive ale lui Tudor şi Balaj  (dacă s-ar putea să arbitreze ei toată etapa…) şi a delegat în ultima vreme  arbitrii tineri, cu reale calităţi, cu prestaţii încurajatoare. Morişca delegărilor l-a adus astfel şi pe Haţegan – arbitrul nr. 1 al ţării, în postura de arbitru… adiţional. CCA a demonstrat astfel mai multă obiectivitate şi deschidere, o viziune prin care încearcă să pregătească înlocuitori pentru arbitrii “depăşiţi” de vârstă şi, uneori, chiar de… valoare. Bunăoară, statistica vorbeşte, şi nu gurile “rele”, în campionatul trecut, cele mai multe meciuri arbitrate în Liga A Prahova le-au avut Ionuţ Neagu – 22 meciuri, Viorel Căunei – 20 şi Laurenţiu Piciu – 21 (!), primii doi dintre ei fiind aproape de cota 40 (dar nu de meciuri, ci …de ani ). Aceasta denota o comoditate în efectuarea delegărilor, preşedintele Marian Deaconu preferând să trimită garda veche la înaintare, chiar dacă de multe ori au fost arbitraje slabe şi echipele şi-au manifestat dezaprobarea pentru această “suficienţă”. În acest campionat, eu am remarcat un arbitru de lot şi alţi doi “copii”, care mi-au lăsat o impresie foarte bună, încurajatoare din punct de vedere al perspectivei, semn că lotul are şi valoare, nu doar arbitri de duzină.
Lotul Ligii A are peste 50 de arbitri, dar din aceştia nu arbitrează efectiv decât maximum 30. Dacă ceilalţi au “sărit gardul” în mod fraudulos, daţi-i  înapoi, iar dacă şi-au câştigat dreptul, e cazul să-i punem la treabă, să vedem ce ştiu şi ce pot în teren. Cât despre Neagu & Co e bine să ţină aproape, poate va fi nevoie de ei şi la Liga C. Sau, odată ajunşi la 40 de ani, să realizeze că nu mai pot sta în capul mesei şi “soarele” delegărilor nu se mai întoarce după  cum vor ei. Când citeşti componenţa loturilor judeţene, constaţi că sunt o armată de arbitri şi, din punct de vedere numeric, ar putea să arbitreze nu numai în Prahova, dar şi în judeţele învecinate. Doar că, de fiecare dată, cu obstinaţie, sunt aceiaşi arbitri care prind loc în faţă şi delegările “Împăratului” se fac abia după ce sunt completate meciurile pentru “veterani”. Aşa se face că, spre exemplu, numai în ultima etapă, Alex Vulpe a fost delegat la 4 meciuri (!!), “speranţa” Ionuţ Neagu la 3 meciuri, la fel ca şi Dragoş Pantilie, Laurenţiu Piciu, Bogdan Zahiu, în timp ce alţii nu au fost în graţiile… ”calculatorului”. Alex Vulpe chiar este un arbitru în progress, dar şi dacă este forţat prea mult poate avea un recul. Ba, mai mult, cireaşa de pe tort, în acest final de săptămaână, au fost aduşi să fluiere doi… arbitri asistenţi divizionari (!?) - Emil Mateescu şi Valentin Dumitru. Personal, îl ştiu pe Neagu de ani buni, a arbitrat şi la noi, nu este un arbitru rău, dar a avut şansa lui. Nu vreau să mă gândesc că arbitrajul este şi o sursă de câştig pentru unii, destul de substanţială, astfel încât…
Pe cine a observat “Împăratu’” cel mai des?
În calitate de preşedinte al CJA, Marian Deaconu ar trebui ca, în limta posibilităţilor, a timpului şi a disponibilităţii, să fie observator la cât mai multe meciuri ale arbitrilor tineri, să poată vedea la lucru cât mai mulţi arbitri la început de drum. Să le dea sfaturi, să fie un adevărat mentor pentru ei, să-i critice, dar şi să-i încurajeze, să-i ajute să progreseze. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa, el preferând să stea “la cutie”, adoptând o atitudine mai comodă, ce denotă şi de această dată suficienţă. Dar să aruncăm un ochi peste statistici şi să vedem cine sunt arbitrii observaţi cu predilecţie şi îndrumaţi de el în ultimii ani? În urmă cu doi ani, arbitrul care s-a bucurat cel mai mult de preţioasele sfaturi ale preşedintelui Marian Deaconu a fost… aţi ghicit: Ionuţ Neagu (de 4 ori). Anul trecut, a venit la “promovare” un alt arbitru de perspectivă: Viorel Căunei (de 6 ori !!!), urmat de Mihai Amorăriţei (4, spre meritul lui deja ajuns la Liga 2) şi, desigur, Ionuţ Neagu (de 3 ori). În fine, în campionatul actual, până la această dată, cele mai multe observări din partea preşedintelui, 3 la număr, le-a avut Mădălin Marinescu (toata lumea ştie …). Este şi acesta un aspect care conturează şi mai bine activitatea “Împăratului” şi implicarea sa… la alibi.
Delegări cu dedicaţie pentru Boldeşti?
În fine, un ultim aspect, dar care şi el la rândul lui întregeşte aceste consideraţii. Din capul locului vreau să spun că nu suntem implicaţi în aceeaşi competiţie, nu avem nici o rivalitate, aşa că îmi permit să întreb: cine sunt arbitrii care arbitrează Petrolistul Boldeşti?  Echipa din Boldeşti este lider autoritar al Ligii A, are o valoare cu mult peste celelalte competitoare şi cred că va câştiga seria cu 4-5 etape înainte de final. Aşa că nu cred că era nevoie de un statut privilegiat sau de o atenţie deosebită în ceea ce priveşte arbitrajele. Şi totuşi, în aceste condiţii, delegările arbitrilor la meciurile Petrolistului par a fi făcute “cu dedicaţie”. Cum altfel poate fi explicat faptul că jumătate dintre meciurile disputate până acum au fost arbitrate de 3 arbitri (Piciu, Târşoreanu, Vulpe)? Misiune grea delegarea arbitrilor, multe ecuaţii în discuţie, o adevărată munca de Sisif şi ore întregi petrecute în fata calculatorului pentru a găsi cele mai bune variante. Dar, în final, “Împăratul” le găseşte. E drept că se mai întâmplă, să citeşti şi să te cruceşti (e chiar indicat, suntem în Săptămâna Mare): Piciu Laurenţiu fluieră Boldeştiul de 4 (patru ori) în 20 de etape , mai précis în etapele 4, 7, 19 şi… 21, în condiţiile în care în etapa a 20-a echipa nu a jucat în campionat, având  programat meciul cu Conpet (echipă retrasă din campionat). Oare chiar trebuie să fii “Împărat” sau să te numeşti aşa ca să faci nişte delegări de toată jena???
Cam asta ar fi. Nu am vrut să fiu ironic, nici să “dau în cap” cuiva, ci doar să aduc în discuţie câteva aspecte care trădează unele imperfecţiuni în activitatea preşedintelui CJA, Marian Deaconu. Desigur, nu mă aştept ca persoana vizată să încerce să remedieze cele semnalate sau măcar să le recunoască. Dar e bine ca, din când în când, să mai spunem lucrurilor pe nume, nu de alta  dar, fiind vorba despre o persoană care  are o părere prea bună despre sine şi pozează a fi prea pătrunsă de importanţa misiei sale, să nu cumva să îşi dorească să devină un guru în arbitraj sau, şi mai mult, un… “Împărat” “general”! 

Cu precizarea că intertitlurile îmi aparţin, aştept comentariile voastre!