Amintiri din arbitraj cu... Gheorghe Biziniche (IX)

Continui seria amintirilor din arbitraj ale lui Gheorghe Biziniche cu un episod de la un meci internaţional din Austria. Pentru cei care vor să parcurgă şi episoadele precedente ale "amintirilor" - aici.

"Vreau o ţară ca afară - este o sintagmă care se auzit tot mai des în ultimele zile... În ziua decisivă a votului, la un post de televiziune, o crainică spunea unui interlocutor că ''o ţară ca afară" înseamnă - printre altele, oferind un singur exemplu - şi că nu se dă şpagă unui poliţist pentru o greşeală săvârşită.

Atunci mi-am adus aminte de un episod petrecut în Austria la un meci din preliminariile Campionatului European de Juniori sub 18 ani Austria-Ungaria, scor 0-2, meci disputat pe 20 octombrie 1993. Aici am fost în brigadă cu ''omul cu care m-am cununat" în arbitraj, Constantin Gheorghe-Suceava (foto dreapta) (zic aşa pentru că am cu el un număr enorm de meciuri în ţară şi străinătate) şi cu Vasile Angheloiu. Observatorul UEFA al partidei a fost slovenul Eduard Sostarici, un fost arbitru FIFA care conduse partide cu Igna la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, dar şi meciul România - Suedia 2-0, în preliminariile pentru Europeanul din Franţa 1984.

Meciul s-a disputat la Rohrbach, o mică localitate, de altfel foarte frumoasă. Deplasare cu avionul până la Viena, după care cu maşina pe autostradă până la destinaţie.
Am fost aşteptaţi de un fost arbitru, care oficiase la în competiţiile interne până la nivel de district. Pe autostradă, ceaţă şi chiciură. Şoferul nostru apasă puţin cam tare pedala de acceleraţie şi imediat este luat de radar (acolo am văzut prima dată pistolul cu ecran de viteză).

Este oprit şi amendat de poliţist. Plăteşte - atenţie de acum - fără nici un comentariu şi plecăm imediat. Noi îi zicem că trebuia să-i zică poliţistului ca suntem arbitri şi că era într-o delegaţie oficială. El, uimit, ne răspunde că poliţistul, atenţie, este vecinul lui de apartament şi că dacă îi zicea de noi îi dubla amenda, pentru că trebuia să aibă mai mare grijă de persoane oficiale aflate în ţara lor. Apoi am ajuns fără alte probleme, dar miraţi de mentalitatea lor, la Rohrbach (foto stânga).

Atmosfera la meci a fost foarte frumoasă, micuţa localitate de vreo 4.000 de locuitori fiind pregătită ca pentru o mare sărbătoare. Au adus chiar şi o fanfară, iar când s-a reluat partida, Costică Suceava a fluierat începutul reprizei secunde atunci când fanfara mai avea câţiva metri buni până să părăsească terenul de joc şi când încă mai cânta cu foc.

Meciul a fost câştigat de oaspeţi, cu 2-0, iar Costică Suceava rămâne mai mult să-şi strângă echipamentul după meci şi ajunge la protocol când nu mai era prea multă mâncare pe mese. Costică zice ''nu-i nimic, dacă nu am mâncat ceva aici, la stadion, mănânc la restaurant". Ghidul nostru ne ia şi ne duce, unde credeţi, direct la... hotel, la... culcare. Ne-am distrat pe acest subiect, am băgat mâna în buzunar şi ne-am dus la un restaurant să cinăm. Se mai întâmpla şi aşa..."