Amintiri din arbitraj cu... Gheorghe Biziniche (VIII)

Biziniche şi Cornel Sorescu

Serialul cu amintiri din arbitraj cu Gheorghe Biziniche continuă în rândurile care urmează cu un nou episod. Pentru cei care vor să citească şi precedentele episoade, le pot găsi aici.

"Era într-o zi de "ghinion", 13 decembrie 1995, cam frig, gazon îngheţat, meci pe Giuleşti: Rapid - FC Braşov. Brigada 75% prahoveană - Cornel Sorescu - Valeriu Banu, Gheorghe Biziniche şi rezerva Constantin Miclea. Banu ("Ochiul Dracului", cum îi spuneam eu) insistă să merg eu la tribuna a doua şi fiind buni colegi, accept.

După câteva minute de la începerea partidei constat că îmi îngheaţă mâinile şi le frec puţin între ele. Din tribună, din galerie, Noni şi naşul său, Tibi Stanciu, strigă la mine că îmi pot da împrumut nişte mănuşi. Eu le primesc şi bine am făcut. Cât am mai oficiat în prima ligă ei au fost prietenii mei. Aveau să facă pariu că nu le mai înapoiez mănuşile (erau negre, din lână, numai bune pentru un arbitru) şi când s-a fluierat sfârşitul jocuului, m-am dus la gard şi le-am înapoiat cu mulţumirile de rigoare.

Valeriu Banu

Dar cel mai important lucru a fost un gol marcat în repriza a doua la scorul de 2-0 pentru Rapid. A fost un şut puternic, pe jos, lângă bara aflată mai departe de mine, mingea rupe plasa şi iese din teren. Un fundaş de la Braşov profită de acest fapt şi arată, trăgând de un ochi de plasă, că mingea a intrat prin plasa laterală. În prima fază, eu fug spre centru, deci validez golul, moment în care Cornel Sorescu (unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din arbitraj) îmi face semn la ce arată jucătorul.
Mă opresc din alergare, mă întorc şi îmi vine ideea să-i întreb pe copiii de mingii cum a fost. Foarte sinceri, ei îmi explică exact că a fost gol valabil, dar din cauza gheţii, cuiele cu care era prinsă plasa au sărit în pauză, atunci când jucătorii au făcut mişcările de încălzire specifice. Tot în acest moment, Banu strigă la Sorescu şi îi zice că a fost gol, văzut mai bine de el din poziţia în care se afla. Toate bune, eu fugisem înapoi la centru, se validează golul şi se reia meciul.

După câteva minute, arbitrul de rezervă Miclea se apropie de Banu la linie şi îl întreabă dacă el a validat golul. Banu, foarte încântat de isprava lui, susţine cu un zâmbet afirmaţia. Miclea îi zice că s-au uitat cei care filmau pe reluări şi nu a fost gol, iar Banu rămâne "mască". Se termină meciul, Miclea mă trage deoparte şi îmi povesteşte, moment în care mă disculp şi dau totul pe Banu, care era terminat. La un moment dat, în timp ce ne îmbrăcam, nu am mai rezistat şi împreună cu Miclea am început să râdem cu poftă. Apoi le-am povestit în detaliu întreaga poveste tuturor celor prezenţi şi ne-am distrat copios."